Smokes and cups and words that rhyme

Nu ca as fi avut eu chef dis-de-dimineata de postat pe blog, da' am si eu nevoia compulsiva de a mentiona ca au trecut putin peste 2 ani de cand mi-am inceput blogul. 2 ani si 4 zile, mai exact. Si fix ca si atunci, sunt proaspat intoarsa de la mare, ceva mai nedormita, si cu o raceala bonus. Da' macar de data asta i-am prins pe Travka, si n-a fost deloc rau. Cat de curand am sa imi fac curaj sa despachetez, sa imi scutur hainele de nisip si sa ma apuc sa frec cortul. Adica echivalentul a unei toalete ecologice a pasarilor din Vama, in principal porumbei si vrabiute. Pescarusii aveau alte preferinte, si anume piciorul/mana/geanta/prosopul meu. Daca a avut cineva vreodata curiozitatea, tin sa va informez ca gainatul de pescarus miroase a alge. Si e mai mult verzui decat albicios, cu o consistenta neomogena si cu o mare forta de impact. Cam destule detalii pentru moment, dar va stau la dispozitie pentru alte intrebari.
Daca am noroc, poate dau si de o omida paroasa sau de unul din gandacii aplatizati de natura.
Totusi, cel mai mult, sper sa dau de biletelul lasat de unul dintre colegii nostri de curte, pe care i-am cam bruscat intr-o noapte/dimineata ca erau cam galagiosi. Si eu cam nedormita. Saracii. Dar avand in vedere ca mi-a luat vreo ora ca sa gasesc o formulare cat mai putin brutala, si totusi convingatoare, saraca de mine.
Si saracele pisici amorezate peste care am aruncat apa intr-o alta noapte-dimineata. Dar macar mica lor poveste  de amor s-a transformat intr-o tragedie romantica, in care au avut de infruntat multe obstacole pentru a putea procrea in cea mai armonioasa galagie.
Cam astea ar fi regretele mele din Vama. Mai mult ca am urlat la pisici.
Imi place explicatia mea foarte stiintifica pe care am gasit-o pentru raceala primita la >35 de grade. Si anume m-am razboit cu propriul organism, care vroia de prea multa vreme sa ma trimita la culcare. Mai pe larg, in discutie cu mama, cand o sa ma certe ca nu mi-am luat destule haine groase.

Alt lucru mentionabil ar fi ca momentan imi savurez prima cafea pe luna asta, si cam a doua de cand a inceput vacanta. N-am facut mai nimic din ce mi-am propus pentru vara, dar nici nu ma prea asteptam sa fie altfel. Si prin mai nimic, a se intelege absolut nimic. Mai sunt insa cateva zile de vara, si o luna intreaga de vacanta. Iar planurile mele nu sunt tocmai atat de marete.

Chestii faine din Vama le povestesc cu alta ocazie, ca mi-am amintit ca oamenii normali se mai si spala din cand in cand. Macar sa dau jos sarea de pe mine. Si sa imi descalcesc parul de vrajitoare.