Someone is waiting to swallow all the halos out of you

Sesiunea e pe terminate si eu abia acum am cat de cat chef sa scriu pe blog. Ceea ce e destul de dubios, pentru ca sesiunea ar trebui sa fie o perioada destul de prolifica din acest punct de vedere. Asta inseamna ca ori n-am fost suficient de stresata, ori am fost mult prea stresata ca sa mai pierd vremea pe internet. Si habar n-am spre ce varianta sa inclin. Cate putin din amandoua, probabil. De exemplu, acum sunt deosebit de calma. Desi n-ar trebui sa fiu. O sa devin nevrotica mai spre seara, cel mai probabil. Nicicum nu-i bine, pentru ca iese soarele si o sa am chef sa ma plimb. Dar fiindca o sa imi fie lene sa ma schimb, o sa ies mai spre seara si o sa se intunece si am sa fiu tragic de dezorientata, cum mi s-a intamplat zilele trecute.
Oamenii din jur sunt mereu mai dubiosi cand e intuneric si habar n-ai unde esti. Pana si pisicile devin mai sinistre pe o strada pustie. Mp3 playerul incepe sa isi manifeste crizele de personalitate. Iar autobuzele chiar circula la ore foarte tarzii, dar apar abia cand esti la cativa pasi de statie. Dar n-am sa ma fac de ras cu povestea mea despre cum am aiurit vreo ora si jumatate prin Marasti la 10 noaptea. Pe o strada pe care o stiam cat de cat. Si despre cum am mers vreo 40 de minute fix in directia opusa (ca de fiecare data) pana sa ma prind ca ceva nu-i in regula.

Pentru ca acum vreau sa scriu despre Jeff♥, a carui prezenta ma cam impiedica sa invat. Dar acum ca am intrat intr-o noua faza obsesiva cu Neutral Milk Hotel, simt ca am atins din nou un nivel de normalitate. Sau mai bine zis familiaritate. Problema e, ca de obicei, ca in loc sa mananc, dorm sau invat, prefer sa stau sa ascult NMH. Si cam atat. Mi-as putea petrece intreaga existenta ascultand NMH. Desigur, in absenta somnului sau a mancarii, ar fi o existenta foarte scurta. Din nou ma bantuie intrebarea: "cum am putut face pauza de la asa ceva?". Din fericire, toate functiile mele metabolice sunt in siguranta datorita colegei de camera. Si mai mult, a faptului ca sunt o scorpie zgarcita, si de indata ce isi face ea aparitia, opresc muzica, pentru ca n-as putea sa impart asa ceva cu ea. Si nu i-ar placea. Si desigur ca nu s-ar putea abtine din a spune ceva urat, chestie pe care nu as putea-o tolera.
Ma enerveaza ca nu am toate demo-urile super-obscure si pe laptop, ca in sfarsit as avea rabdarea sa le ascult si sa le disec si sa le mai ascult de inca cateva zeci de ori. Dar la cum se preconizeaza a fi de plina vara mea, s-ar putea sa am suficient timp pentru asa ceva.

Momentan ma delectez cu interviuri cu Jeff♥.  Care contin bucatele foarte pretioase, precum urmatorul:

I have pretty specific visions for the next two "pop" oriented albums, and then I'd like to just set up a little musical workshop somewhere and record whatever comes to mind. I'm also working on an organ-oriented album about a horse's life and his interaction with the other animals on the farm and in the end he gets sent to the glue factory and ascends to heaven. This particular one won't end up under the Neutral Milk Hotel name since it's a little ridiculous and some of it sounds like Smurf music.

Si desigur ca nu sunt foarte inspirata, asa ca singurul meu comentariu va fi "aww, smurf music, awww".
Sper ca raspunsul meu la examenul de histologie sa nu fie la fel de mediocru ca si aceasta prezentare a admiratiei mele fata de Jeff♥. Simt ca incep sa ma stresez cat de cat. E de bine. Probabil ca dupa ce o sa imi termin de mancat inghetata la 1 leu, pe care o am in congelator, am sa ma apuc de invatat. Asta ar fi ideal. Desi prevad ca am sa imi petrec o buna bucata de timp investigand eternul mister al frigiderului nostru. Si anume ce pute in asa hal. Sau mai frumos exprimat, ce anume emana un miros atat de neplacut si persistent. Sa determinam sursa acestor substante volatile care nu binevoiesc a parasi epiteliul pseudostratificat ciliat din jumatatea dorsala a foselor mele nazale. Probabil vorbesc prostii, pentru ca inca nu am invatat cat ar trebui.
Ieri, misterul avea ca raspuns o punga de ceapa ce a fost candva verde. Si o punguta cu ceva materie vegetala lichefiata. Adica intr-un stadiu foarte avansat de descompunere. Respectivul mister s-a mutat in cosul de gunoi, dar nu pare sa intrige pe nimeni, asa ca tot eu va trebui sa ma duc cu el afara. Daca trec la misterele de pe dulap, deja o sa creada lumea ca stau intr-o cocina. Da' strugurii aia (care nu-mi apartin) nu par sa o duca prea bine, din punct de vedere al integritatii lor structurale.
Inca astept o lectie la orice materie care sa ma ilumineze intr-un aspect sau altul. Ceva ce sa nu fi stiut inainte, dar care sa il pot folosi pentru a plictisi lumea cand raman fara subiect de conversatie. Ca lucruri pe care nu le-am stiut, si inca nu le stiu, sunt destule. Dar ca sa pot sa plictisesc lumea cu ele, trebuie sa imi dea macar o vaga impresie ca ar fi interesante.
Pentru ca am mancat prea multi biscuiti in apropierea tastaturii mele, va trebui sa inchei acest post. Si sa gasesc o solutie pentru a-mi transforma tastele in unitati functionale, nu doar decorative si de adapostire a firmiturilor.