Totul e un maraton ©

Se pare ca eu postez pe blog numai cand am de invatat. La fel si cu plimbarile aiurea prin oras si studiatul ratelor de pe lac. N-ar avea acelasi farmec daca n-as putea sa imi folosesc timpul intr-un mod mult mai util. Cum ar fi sa studiez o gramada de chestii de genu' asta si asta. Partea buna e ca mie imi place chimia. Partea proasta e ca imi plac multe lucruri mult mai mult decat chimia. Cum ar fi, de exemplu urmatoarele:

Tin sa va anunt cu mandrie ca mi-am reconditionat tigaia. Intr-un fel sau altul. Si nu doar tigaia, am mai avut multe activitati cu iz casnic.

Dar mai intai despre tigaia mea. O vom numi Antonia, dupa prima profa cu care am interactionat in facultate. Pentru ca tigaia m-a initiat intr-ale gatitului, iar doamna doctor intr-ale anatomiei. Asta, si faptul ca pur si simplu seamana una cu cealalta. Nu neaparat ca profa are fata de tigaie, mai degraba tigaia are fata de Antonia.
Iar acum i-am si slefuit fata. Mai mult sau mai putin. Asta insemnand ca sa freci o tigaie cu un burete de sarma nu-i tocmai cea mai distractiva chestii posibila. Pentru ca atunci cand se duc jos straturile de materie maronie dubioasa de pe tigaie se mai duc si multe straturi de piele de-ale mele.
O vreme am contemplat sa imi inaugurez noua tigaie, Melania. Se numeste Melania, pentru ca are, desigur, fata de Melania, cea de-a doua doctoranda de la anatomie, momentan plecata in Franta. Din acest motiv, am sa invat sa fac creppes, pentru ca si Melania a mea sa isi indeplineasca destinul de frantuzoaica. Dupa care am sa o globalizez cu clatite americane, japoneze si rusesti. Melania e tigaie de clatite, deci are o fata mai mare si mai plata, de-a dreptul 2-D, asa ca va trebui sa o folosesc cu mare grija. Asta, si faptul ca e tigaie din marea familie Tefal, primita cadou de Pasti. Da, iepurasul vrea sa ma reprofilez si sa devin casnica. Mi-a placut mai mult de Mos Craciun, care mi-a adus un halat alb.

Restul activitatilor mele cu iz casnic nu prezinta niciun fel de interes, vroiam doar sa ma laud ca am o tigaie special pentru clatite. Nu e cazul sa anunt lumea ca mi-am aranjat hainele din dulap pe culori si lungimea manecii, sau ca mi-am spalat papucii cei mult prea jegosi. Mi-am preparat propriul meu musli am inceput sa beau apa plata. De fapt inca nu mi-am desfacut sticla, economisesc cu mare zgarcenie restul de apa cu bule si ma gandesc la ce zile negre ma asteapta. In mod sigur, aceasta schimbare n-a fost o idee buna, da' am zis sa fac si eu ceva cu ocazia sosirii primaverii. 

Ahh, si cam asta ii fac eu lui Vinnie, pisicul meu. Din fericire, nu s-a razbunat pe mine, inca da vina pe scaunele din bucatarie.